Aseara mi-a sunat telefonul, un numar de mobil pe care nu-l aveam in agenda. Un domn dorea sa vorbeasca cu Titi. Cateva secunde m-am blocat, nu stiam ce sa-i spun. Am baguit intr-un final "E greseala" si el mi-a inchis. Cam abrupt. A sunat din nou si cand mi-a auzit vocea a inchis direct. Si el uitase pesemne atat de banala convorbire de alta data :
"Alo! Buna ziua, cu domnul Popescu va rog, daca se poate..." "Imi pare rau, e greseala!" "Nu este familia Popescu?" "Nu, Ionescu." "Imi cer scuze atunci, am gresit! Buna ziua!" "Buna ziua!".
Va suna cunoscut? Cam cat de des se repeta scenariul acesta pe vremea telefonului cu rotita ? Zilnic, o data la doua zile poate. Dar pe vremea primelor telefoane cu butoane ? Cam la fel.
Dar iata ca ieri, 2 persoane au uitat toate acestea si s-au intalnit la un apel gresit nestiind ce sa-si spuna. Chiar daca au trait si vremurile acelea cu rotite sau butoane cat degetarul - caci vocea apelantului meu era trecuta de 50 de ani, nu era in nici un caz vreun pusti pus pe sotii. Si asta pentru ca, in epoca telefoanelor mobile, a agendelor electronice si a comenzii vocale, foarte rar se intampla sa-l cauti pe Popescu la Ionesti. Ba chiar niciodata as putea spune. Poate sa confunzi Popestii, caci nu ai salvat suficiente detalii la contacte, dar aici e cu totul alt scenariu.
Si atunci ma intreb : oare in vietile noastre chiar nu mai exista greseala ?
joi, 1 decembrie 2011
joi, 6 mai 2010
Despre FERICIRE
Multi filosofi au considerat ca scopul vietii noastre este sa gasim fericirea. Ei descriau fericirea ca fiind un echilibru perfect intre suflet, spirit si trup. Tind sa le dau dreptate din urmatoarul punct de vedere : mirajul fericirii este cel care ii pune pe oameni in miscare, este muza lor, motivul pentru care se trezesc dimineata si lupta in continuare. Este motorul vietii constiente. Daca nu ar exista posibilitatea fericirii, atunci multi ar abandona lupta cu viata. Asa cum un copil poate fi motivat sa fie cuminte daca i se promite o ciocolata, un om matur este motivat sa realizeze ceva in viata de promisiunea fericirii. Si cine ii face promisiunea, cine ii ofera marele premiu? Aici este partea interesanta, el isi promite singur fericirea, fara sa stie de fapt ce este. Multi filosofi m-ar contrazice vehement aici : cum sa aiba nevoie fiinta umana desavarsita moral de premii? Actiunile noastre sunt intreprinse pentru a oferi ceva lumii din care am aparut! Dar ma intreb eu, oare acest altruism nu e o incercare de a atinge fericirea?
Unii poate cred ca fericirea este chiar finalul, reintoarcerea in absolut. Cei materialisti vad fericirea in achizitia de bunuri, in prosperitatea materiala, dar asta e cea mai parsiva capcana : bunurile sunt agonisite unul cate unul si fericirea intarzie sa apara, ba chiar apar frustrari, nervozitate, avaritie, depresie. Romanticii vad fericirea incepand din momentul intalnirii jumatatii perfecte, alta capcana sadica : ei vor traversa lumea in lung si in lat schimband jumatatile si sperand in zadar sa-si intalneasca sufletul-pereche. Credinciosii astepta fericirea de la Dumnezeu, se lasa calauziti prin viata de El si de poruncile lui, dar poate unii dintre ei uita sa-si ia destinul in propriile maini si sa-si aleaga propriile porunci. Probabil fiecare om are propria idee despre fericire, dar oare cati pot raspunde “Da” la intrebarea “Esti fericit?” ? Am facut un mic experiment : mi-am intrebat prietenii ce cred ei ca e fericirea. Raspunsurile au fost variate : liniste, lupta, drumul catre un tel, iubirea, momentul, lucrurile marunte, o imbratisare, o lacrima, un copil, prima zi de primavera, libertate, admiratie, prietenie … si lista era mult mai lunga. Apoi i-am intrebat daca ei au fost vreodata fericiti. “Nu imi dau seama”; “Nu stiu”; “Nu inca, mai am pana acolo”. Si totusi, toti erau optimisti, toti credeau ca fericirea ii asteapta undeva in drumul lor. Vorbind cu ei, mi-am amintit de o poveste citita in copilarie, care acum dintr-o data avea sens :
Intr-un tinut foarte indepartat, mostenitorul tronului a fost contaminat de depresie. Intrebat de un remediu, vraciul a spus “printul se va face bine doar daca va imbraca o camasa a unui om fericit”. Simplu, a gandit regele, si a ordonat slugilor sa caute printre cei cu rang nobil din tinut un om fericit. Dar nu mica i-a fost mirarea cand slugile s-au intors dezamagite : nici un purtator de sange albastru nu era fericit. Cautarea a continuat printre negustori, tot fara rezultat. Tocmai cand slugile credeau ca au interogat toti oamenii din tinut, au intalnit un taran care cosea iarba fluierand. L-au intrebat “Mai tarane, esti fericit?”, iar el zambind a raspuns “Bineinteles ca sunt!“. Cand regele si printul au ajuns la locul cu pricina, taranul cosea in continuare iarba fluierand. “Sa traiti, Majestate!””Tu sa traiesti, tarane! Am auzit ca spui ca esti fericit.””Apai, sunt, de ce sa nu fiu?””Tarane, vreau sa ma ajuti cu un favor!””Orice Majestate!””Vreau sa-mi dai camasa ta s-o imbrace fiul meu!””Majestate, eu v-as ajuta cu draga inima, dar ... eu n-am camasa!”.
Eu am fost oare fericita? Da, cu siguranta! Ce e fericirea? E aer inspirat puternic in piept. Cum ajungi la ea? Lupti, incerci, plangi, razi ... intr-un cuvant : traiesti! Si din cand in cand, viata iti ofera cate un moment in care te opresti, tragi adanc aer in piept si spui “Sunt fericit!”. E posibil sa treci pe langa ea? Bineinteles, daca nu te opresti niciodata din fuga ta, vei alerga pe langa fericire. Poti sa fii fericit mereu? Poti sa fii fericit cateva clipe care dureaza o eternitate.
Pentru cine are alte idei despre fericire : http://curteaveche.wordpress.com/2010/04/27/un-eseu-despre-fericire-pentru-un-raft-cu-cele-mai-fericite-sfaturi/
Unii poate cred ca fericirea este chiar finalul, reintoarcerea in absolut. Cei materialisti vad fericirea in achizitia de bunuri, in prosperitatea materiala, dar asta e cea mai parsiva capcana : bunurile sunt agonisite unul cate unul si fericirea intarzie sa apara, ba chiar apar frustrari, nervozitate, avaritie, depresie. Romanticii vad fericirea incepand din momentul intalnirii jumatatii perfecte, alta capcana sadica : ei vor traversa lumea in lung si in lat schimband jumatatile si sperand in zadar sa-si intalneasca sufletul-pereche. Credinciosii astepta fericirea de la Dumnezeu, se lasa calauziti prin viata de El si de poruncile lui, dar poate unii dintre ei uita sa-si ia destinul in propriile maini si sa-si aleaga propriile porunci. Probabil fiecare om are propria idee despre fericire, dar oare cati pot raspunde “Da” la intrebarea “Esti fericit?” ? Am facut un mic experiment : mi-am intrebat prietenii ce cred ei ca e fericirea. Raspunsurile au fost variate : liniste, lupta, drumul catre un tel, iubirea, momentul, lucrurile marunte, o imbratisare, o lacrima, un copil, prima zi de primavera, libertate, admiratie, prietenie … si lista era mult mai lunga. Apoi i-am intrebat daca ei au fost vreodata fericiti. “Nu imi dau seama”; “Nu stiu”; “Nu inca, mai am pana acolo”. Si totusi, toti erau optimisti, toti credeau ca fericirea ii asteapta undeva in drumul lor. Vorbind cu ei, mi-am amintit de o poveste citita in copilarie, care acum dintr-o data avea sens :
Intr-un tinut foarte indepartat, mostenitorul tronului a fost contaminat de depresie. Intrebat de un remediu, vraciul a spus “printul se va face bine doar daca va imbraca o camasa a unui om fericit”. Simplu, a gandit regele, si a ordonat slugilor sa caute printre cei cu rang nobil din tinut un om fericit. Dar nu mica i-a fost mirarea cand slugile s-au intors dezamagite : nici un purtator de sange albastru nu era fericit. Cautarea a continuat printre negustori, tot fara rezultat. Tocmai cand slugile credeau ca au interogat toti oamenii din tinut, au intalnit un taran care cosea iarba fluierand. L-au intrebat “Mai tarane, esti fericit?”, iar el zambind a raspuns “Bineinteles ca sunt!“. Cand regele si printul au ajuns la locul cu pricina, taranul cosea in continuare iarba fluierand. “Sa traiti, Majestate!””Tu sa traiesti, tarane! Am auzit ca spui ca esti fericit.””Apai, sunt, de ce sa nu fiu?””Tarane, vreau sa ma ajuti cu un favor!””Orice Majestate!””Vreau sa-mi dai camasa ta s-o imbrace fiul meu!””Majestate, eu v-as ajuta cu draga inima, dar ... eu n-am camasa!”.
Eu am fost oare fericita? Da, cu siguranta! Ce e fericirea? E aer inspirat puternic in piept. Cum ajungi la ea? Lupti, incerci, plangi, razi ... intr-un cuvant : traiesti! Si din cand in cand, viata iti ofera cate un moment in care te opresti, tragi adanc aer in piept si spui “Sunt fericit!”. E posibil sa treci pe langa ea? Bineinteles, daca nu te opresti niciodata din fuga ta, vei alerga pe langa fericire. Poti sa fii fericit mereu? Poti sa fii fericit cateva clipe care dureaza o eternitate.
Pentru cine are alte idei despre fericire : http://curteaveche.wordpress.com/2010/04/27/un-eseu-despre-fericire-pentru-un-raft-cu-cele-mai-fericite-sfaturi/
duminică, 10 ianuarie 2010
Cuvinte si puterea lor
Fiinta umana poate articula cuvinte; asta si constiinta o deosebeste de animale. Prin cuvinte poti exprima nevoi, poti sa schimbi parereri ... Dar ce se intampla atunci cand cuvintele devin o arma ? Nu ma refer aici la amenintari, ba chiar din contra : ma refer la complimente si declaratii.
Apreciem orice lucru frumos care ni se spune. Pentru ca e frumos, normal. Dar cum putem sa ne dam seama daca e si sincer? Si oare cata putere are asupra noastra? Colegul care in fiecare dimineata zambeste larg si spune "Buna dimineata, frumoaso!" ne binedispune intotdeuna. Dar daca ar spune asta absolut toate colegelor? Ba chiar mai mult, tuturor fetelor si femeilor pe care le intalneste dimineata. Si "buna ziua, frumoaso!" tuturor pe care le intalneste la pranz. Si "buna seara, frumoaso!" ... Mai are atunci valoare? Cat de important este faptul ca un barbat te considera frumoasa daca el considera toate femeile frumoase ... sau macar asa zice ... Conteaza ce zice sau ce crede? Stie cineva cu adevarat ce crede? Sa zicem ca noi stim ca el asa se exprima si nu il luam in seama, ba chiar nu ne mai binedispune diminetile. Dar daca atunci cand se trezeste, primul lucru pe care i-l spune nevestei este "Buna dimineata, frumoaso!". Si amantei la fel. Si tipelor cu care are cate o aventura la fel. Cu ele cum este? Pentru ca pentru ele conteaza. Cum ar fi sa afle nevasta lui ca el asta zice absolut toate femeilor pe care le intalneste, cunoscute sau nu? Dupa 30 de ani de casnicie. Cam care ar fi puterea cuvintelor in acest caz?
Un alt coleg iti face cu ochiul in fiecare dimineata. Si adauga "Arati ca dracu!". Te duci direct la oglinda din baie. Si parca ii dai dreptate, chiar arati obosita rau. Dreptate sau nu, il urasti. Dar daca tipul te iubeste de fapt in secret si e felul lui de a exprima asta? Asa s-a gandit el sa te tachineze ... mai tampitzel fiind, mai timid, mai lipsit de educatie etc. Si daca de data asta esti singura femeie din lume careia ii spune exact aceste cuvinte? Daca afli asta, isi schimba valoarea cuvintele lui? Sau il consideri si mai idiot pentru ca in los sa spuna "Buna dimineata, frumoaso!" ca Don Juan de la biroul vecin, el iti zice ca esti urata ...
Exemple sunt multe in viata de zi cu zi. Nu stiu daca se poate face o regula, dar eu consider ca marea majoritate a cuvintelor care conteaza pentru noi sunt doar vorbe in vant. Si atunci cum putem face diferenta? Dupa fapte ... Si daca tipul galant si extrem de atent cu tine este asa cu toate femeile?
Apreciem orice lucru frumos care ni se spune. Pentru ca e frumos, normal. Dar cum putem sa ne dam seama daca e si sincer? Si oare cata putere are asupra noastra? Colegul care in fiecare dimineata zambeste larg si spune "Buna dimineata, frumoaso!" ne binedispune intotdeuna. Dar daca ar spune asta absolut toate colegelor? Ba chiar mai mult, tuturor fetelor si femeilor pe care le intalneste dimineata. Si "buna ziua, frumoaso!" tuturor pe care le intalneste la pranz. Si "buna seara, frumoaso!" ... Mai are atunci valoare? Cat de important este faptul ca un barbat te considera frumoasa daca el considera toate femeile frumoase ... sau macar asa zice ... Conteaza ce zice sau ce crede? Stie cineva cu adevarat ce crede? Sa zicem ca noi stim ca el asa se exprima si nu il luam in seama, ba chiar nu ne mai binedispune diminetile. Dar daca atunci cand se trezeste, primul lucru pe care i-l spune nevestei este "Buna dimineata, frumoaso!". Si amantei la fel. Si tipelor cu care are cate o aventura la fel. Cu ele cum este? Pentru ca pentru ele conteaza. Cum ar fi sa afle nevasta lui ca el asta zice absolut toate femeilor pe care le intalneste, cunoscute sau nu? Dupa 30 de ani de casnicie. Cam care ar fi puterea cuvintelor in acest caz?
Un alt coleg iti face cu ochiul in fiecare dimineata. Si adauga "Arati ca dracu!". Te duci direct la oglinda din baie. Si parca ii dai dreptate, chiar arati obosita rau. Dreptate sau nu, il urasti. Dar daca tipul te iubeste de fapt in secret si e felul lui de a exprima asta? Asa s-a gandit el sa te tachineze ... mai tampitzel fiind, mai timid, mai lipsit de educatie etc. Si daca de data asta esti singura femeie din lume careia ii spune exact aceste cuvinte? Daca afli asta, isi schimba valoarea cuvintele lui? Sau il consideri si mai idiot pentru ca in los sa spuna "Buna dimineata, frumoaso!" ca Don Juan de la biroul vecin, el iti zice ca esti urata ...
Exemple sunt multe in viata de zi cu zi. Nu stiu daca se poate face o regula, dar eu consider ca marea majoritate a cuvintelor care conteaza pentru noi sunt doar vorbe in vant. Si atunci cum putem face diferenta? Dupa fapte ... Si daca tipul galant si extrem de atent cu tine este asa cu toate femeile?
joi, 17 decembrie 2009
Romantism modern
Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Eram tineri. Eram frumosi. Nu ne cunosteam. Vorbeam pe mirc. Asl pls. Bun. Ne intalnim? DA! La KFC la romana? Ok. Ora? Da. Cum te recunosc? O sa am un trandafir rosu in mana. Romantic, dragut. Ajungeam la KFC. 30 de baieti tineri si frumosi cu un trandafir rosu in mana.
A fost odata ca niciodata.
Eram la KFC cu o prietena si asteptam. Un baiat tanar si frumos a venit trist si ne-a oferit un trandafir rosu : "Luati-l voi, ea nu mai vine.".
Eram tineri si frumosi si romantici.
Azi am vorbit cu un baiat. Pe messenger acum. Sa ne intalnim. Cum ne recunoastem? Ai facebook? N-ai facebook, nu existi. Normal. Da, te-am vazut. E ok? Da, ne intalnim. Desi te-am vazut in poze, nu stiu daca te recunosc. Nici eu. Cum facem? Simplu, eu o sa fiu cel care are un dildo in mana!
Suntem inca tineri si frumosi, doar romantismul a disparut. Incerc sa-mi imaginez : eu la KFC la romana asteptand. 30 de baieti cu un dildo in mana....
A fost odata ca niciodata.
Eram la KFC cu o prietena si asteptam. Un baiat tanar si frumos a venit trist si ne-a oferit un trandafir rosu : "Luati-l voi, ea nu mai vine.".
Eram tineri si frumosi si romantici.
Azi am vorbit cu un baiat. Pe messenger acum. Sa ne intalnim. Cum ne recunoastem? Ai facebook? N-ai facebook, nu existi. Normal. Da, te-am vazut. E ok? Da, ne intalnim. Desi te-am vazut in poze, nu stiu daca te recunosc. Nici eu. Cum facem? Simplu, eu o sa fiu cel care are un dildo in mana!
Suntem inca tineri si frumosi, doar romantismul a disparut. Incerc sa-mi imaginez : eu la KFC la romana asteptand. 30 de baieti cu un dildo in mana....
luni, 14 decembrie 2009
Viata dubla
De multi ani incerc sa deslusesc misterele unei betii adevarate. Ce se intampla exact cu creierul uman de ajunge sa i se para ca face ceva, sa faca altceva si sa-si aminteasca apoi o a treia varianta ??? Uimitor este ca omul beat se misca, vorbeste, flirteaza, conduce masina etc., exact aceleasi lucruri pe care le face si treaz. E ca si cum ar exista 2 lumi paralele, care au cateva puncte comune (adik oameni si actiuni care se repeta in ambele lumi) dar si multe diferente. Exista oameni si actiuni care nu pot trece dintr-o parte in alta. Nu poti avea o discutie filosofico-politico-psihologico-profunda cu punkerul homeless de 18 ani cand esti treaz. Si nu poti sa pastrezi cravata la gat cand te-ai imbatat. Fiecare lume cu regulile ei, este firesc sa fie asa. Chiar daca ambele lumi sunt proiectii ale aceluiasi creier.
Cu adevarat greu nu este sa supravietuiesti beat mort, pentru ca intotdeuna te trezesti perfect sanatos, oriunde te-ai trezi - se pare ca instinctele de supravietuire sunt mult mai puternice decat constiinta de sine. Cu adevarat grele sunt momentele in care se intalnesc cele doua lumi. In acele momente te simti pierdut, pentru ca nu stii ce sa faci, nu ai la dispozitie setul de reguli din cealalta lume. Iata doua exemple de astfel de situatii :
1. Te trezesti. Instinctele functioneaza din nou, dinainte sa deschizi ochii : ceva nu este in regula. Incepe un dialog cu tine insuti : "Cine sunt?" "Sunt eu, X...da e ok...checked", "Unde sunt?" "Nu-mi dau seama, nu-mi amintesc decat ca imi spunea Y ca el se duce acasa", "Dar unde eram?" "In barul ala", "Si ce-am facut dupa ce a plecat Y?" "....?...", "Ce draq am facut????" "....?", "Ok, deschid ochii desi ceva clar nu e in regula, imi fac curaj sa vad exact ce se intampla cu mine". Pac. Deschizi ochii. Un pat, un geam, o perna ... toate necunoscute tie. Ai putea face fata unui loc strain, dar ochii aia mari ca de caprioara atintiti asupra ta sunt prea mult in acest moment. O verifici. E buna? Merge. Ti-o amintesti? NU. Cum? Ce? Cand? De ce? ... iarasi nu are importanta acum, acum e imperios necesar sa iesi din acest tablou. Incep sa vina flashuri din lumea cealalta, incepe sa se lege povestea, stii cum ai ajuns aici, stii cand, der nu-ti poti da seama si de ce, pentru ca te ghidai dupa alte reguli. S-au intersectat lumile. WRONG!!!!!!!!
2. Esti in club. Scanezi femeile. Ai privirea aceea irezistibila. Stii ca esti cel mai tare. Stii ca toate te vor. Vezi o privire interesata. Si interesanta. Flirteaza cu tine. Flirtezi si tu, mai mult, lasi sa se vada un zambet in coltul gurii. Ea zambeste larg. Vine la tine. "Buna" "Buuuunaa". O dezbraci din priviri. Te intreaba : "Cu ce ocazie pe aici?". E clar. Te vrea. Ii zici plin de incredere : "Te asteptam.". Ea nedumerita : "Stiai ca vin aici?". "Bineinteles, am venit pentru ca am simtit ca in seara asta aici o sa intalnesc o femeie speciala". Ea are privirea aceea de WTF??????. Ai dat-o pe spate. "Stiu ca nu esti numai frumoasa, esti cu adevarat speciala". Ea tace si se uita fix la tine. E sigur proasta, pentru ca a ramas fara replica. Dupa 1 minut deschide gura : "Mai X, tu cumva esti beat?". Moment de blank. Te uiti mai bine la ea. O stii de undeva de fapt, iar ea clar te stie ca ti-a spus pe nume. Oare ai futut-o? Oare te-ai mai dat la ea? "Glumesc mai, mersi de complimente, dar am venit cu sotul meu in seara asta. Poate cand ies singurica... cine stie...". Iti face cu ochiul si apoi rade. Ti-ai dat seama intre timp. Este managerul de la departamentul de vanzari. De aia iti parea cunoscuta. Iar s-au intersectat lumile. WRONG!!!!!!!!
Cu adevarat greu nu este sa supravietuiesti beat mort, pentru ca intotdeuna te trezesti perfect sanatos, oriunde te-ai trezi - se pare ca instinctele de supravietuire sunt mult mai puternice decat constiinta de sine. Cu adevarat grele sunt momentele in care se intalnesc cele doua lumi. In acele momente te simti pierdut, pentru ca nu stii ce sa faci, nu ai la dispozitie setul de reguli din cealalta lume. Iata doua exemple de astfel de situatii :
1. Te trezesti. Instinctele functioneaza din nou, dinainte sa deschizi ochii : ceva nu este in regula. Incepe un dialog cu tine insuti : "Cine sunt?" "Sunt eu, X...da e ok...checked", "Unde sunt?" "Nu-mi dau seama, nu-mi amintesc decat ca imi spunea Y ca el se duce acasa", "Dar unde eram?" "In barul ala", "Si ce-am facut dupa ce a plecat Y?" "....?...", "Ce draq am facut????" "....?", "Ok, deschid ochii desi ceva clar nu e in regula, imi fac curaj sa vad exact ce se intampla cu mine". Pac. Deschizi ochii. Un pat, un geam, o perna ... toate necunoscute tie. Ai putea face fata unui loc strain, dar ochii aia mari ca de caprioara atintiti asupra ta sunt prea mult in acest moment. O verifici. E buna? Merge. Ti-o amintesti? NU. Cum? Ce? Cand? De ce? ... iarasi nu are importanta acum, acum e imperios necesar sa iesi din acest tablou. Incep sa vina flashuri din lumea cealalta, incepe sa se lege povestea, stii cum ai ajuns aici, stii cand, der nu-ti poti da seama si de ce, pentru ca te ghidai dupa alte reguli. S-au intersectat lumile. WRONG!!!!!!!!
2. Esti in club. Scanezi femeile. Ai privirea aceea irezistibila. Stii ca esti cel mai tare. Stii ca toate te vor. Vezi o privire interesata. Si interesanta. Flirteaza cu tine. Flirtezi si tu, mai mult, lasi sa se vada un zambet in coltul gurii. Ea zambeste larg. Vine la tine. "Buna" "Buuuunaa". O dezbraci din priviri. Te intreaba : "Cu ce ocazie pe aici?". E clar. Te vrea. Ii zici plin de incredere : "Te asteptam.". Ea nedumerita : "Stiai ca vin aici?". "Bineinteles, am venit pentru ca am simtit ca in seara asta aici o sa intalnesc o femeie speciala". Ea are privirea aceea de WTF??????. Ai dat-o pe spate. "Stiu ca nu esti numai frumoasa, esti cu adevarat speciala". Ea tace si se uita fix la tine. E sigur proasta, pentru ca a ramas fara replica. Dupa 1 minut deschide gura : "Mai X, tu cumva esti beat?". Moment de blank. Te uiti mai bine la ea. O stii de undeva de fapt, iar ea clar te stie ca ti-a spus pe nume. Oare ai futut-o? Oare te-ai mai dat la ea? "Glumesc mai, mersi de complimente, dar am venit cu sotul meu in seara asta. Poate cand ies singurica... cine stie...". Iti face cu ochiul si apoi rade. Ti-ai dat seama intre timp. Este managerul de la departamentul de vanzari. De aia iti parea cunoscuta. Iar s-au intersectat lumile. WRONG!!!!!!!!
sâmbătă, 12 decembrie 2009
miercuri, 9 decembrie 2009
No comment
Am avut azi o scurta discutie pe messenger. Cu un cunoscut. Imi pare rau ca nu am salvat-o sa o pot copia aici, dar incerc s-o reproduc intocmai.
El : buna ce mai faci?
Eu : bine la munca tu?
El : bine si eu
Eu : de sarbatori ce faci?
El : care sarbatori?
Eu : astea ... craciun ... revelion
El : nimic
El : de ce as face ceva ?
El : tu ce faci?
Eu : pai de craciun prieteni familie, de revelion prieteni party
Eu : pai nah ... sunt sarbatori, toti petrecem cumva
El : frate
El : de ce as sarbatori craciunul?
El : ce, ramadamul il sarbatoresc?
Eu : pai aici nu e vorba de religie
El : dar de ce e vorba?
Eu : sa sarbatoresti o zi cumva special
El : sau poti sa-ti faci fiecare zi speciala
Eu : tu asa faci?
El : da
Eu : si ieri ce ai facut special?
El : am futut-o pe una
... :
El : buna ce mai faci?
Eu : bine la munca tu?
El : bine si eu
Eu : de sarbatori ce faci?
El : care sarbatori?
Eu : astea ... craciun ... revelion
El : nimic
El : de ce as face ceva ?
El : tu ce faci?
Eu : pai de craciun prieteni familie, de revelion prieteni party
Eu : pai nah ... sunt sarbatori, toti petrecem cumva
El : frate
El : de ce as sarbatori craciunul?
El : ce, ramadamul il sarbatoresc?
Eu : pai aici nu e vorba de religie
El : dar de ce e vorba?
Eu : sa sarbatoresti o zi cumva special
El : sau poti sa-ti faci fiecare zi speciala
Eu : tu asa faci?
El : da
Eu : si ieri ce ai facut special?
El : am futut-o pe una
... :
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
